Eminescu și limba sanscrită

 

 

„Numai poetul,/ Ca pasăre ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului”. (postumă eminesciană din 1868).

 

 Sala ce poartă numele cărturarului care a orbit îngrijind manuscrisele eminesciene - Perpessicius- a fost plină, ca într-o zi de dinainte de transformările lumii prin măștile purtate. Mulți, din păcate, nu au putut veni din cauza regulilor generale, impuse de pandemie. Acasă la Didi - Amita Bhose -, acasă la Eminescu. La Muzeul Național al Literaturii Române. Pentru a celebra memoria celor ce au slujit cultura română. Memoria marilor oameni: Didi - Amita Bhose -, Mihai Eminescu, Sergiu Al-George, cel ce a dus mai departe visul lui Eminescu legat de limba sanscrită, fiind cel mai mare indianist al nostru și cel mai bun traducător român din limba sanscrită.

Participând grație aflării de eveniment din news letterul Muzeului sau având-o deja pe Didi în inima lor, cei ce au luat loc pe scaune au făcut-o cu mult respect pentru locul în care ne aflam. Pentru oamenii pe care-i celebram. Căci ei reprezintă modele de moralitate și de creație artistică.

Să pomenesc aici pe Excelența Sa, domnul Rahul Shrivastava, ambasadorul Indiei în România, care descoperă, om de cultură fiind, nu numai diplomat, afinități ale poporului indian cu cel român, fiind, poate, la fel de uimit de acest fapt ca și Didi acum 73 de ani când deschidea manualul de limba română și se îndrăgostea de opera eminesciană pornind de la Ce te legeni, așezându-l în inima sa pe Eminescu, alături de Tagore? Altfel cum să ne explicăm implicarea  sa neobosită?

Pe cei doi elevi ai Laviniei Amza, profesoară de limbă și literatura română, prietenă a mea - Elli și Sănducu - care l-au descoperit pe Eminescu gândind liber, neîngrădiți de dictări sau orgolii? Care-și ascund emoțiile prin tăceri scurte, luând avânt, căci inima le-o ia înaintea cuvintelor? 

Pe Andreea, cercetașa voluntară, studenta care afirmă că Eminescu îi este model? 

Pe Lavinia Amza, care le trimite elevilor săi filmulețe cu Eminescu sau muzică pe versurile lui? Și care-i lasă să gândescă? 

Pe Loreta, cea care o are pe Didi în inima ei încă de la primul articol scris despre domnia sa și care este, de fiecare dată, gazda muzeului, cu vorbe calde de apreciere?

Pe Gabi, cea care a așezat-o pe Didi în brațele lui Didi, în muzeu și care, cu zâmbet copilăresc, te privește de fiecare dată cu bucuria lucrului bine înfăptuit? Și care, ieri, și-a lipit obrazul de planșa înfășurată a lui Didi, conținând alfabetul sanscrit după care generații de studenți au învățat sanscrită?

Să-i pomenesc pe cei ce au lăsat totul deoparte pentru ziua de ieri? Pe Anabella și mama sa, venite pe jos trei kilometri, printr-un București neprietenos cu cei ce nu pot merge singuri și sunt nevoiți să apeleze la un cărucior? Anabella și mama sa, două zâne care nu s-au plâns de drum, de hopurile trecute până la muzeu, bucuroase de soare, de oameni, de întâlnire? Și care, înfășurându-se în fulare, au plecat spre casă apoi, la fel de senine, la fel de solare?

Pe Magda, Magda cea mereu aproape de câțiva ani, donatoare și ctitoră de carte? Din nou Magda, Magda care sădește muzica în inima copiilor, la Corul de Copii Radio, și ea donatoare-ctitoră de carte? Pe părinții lui Mihai și soția lui - tatăl său doinindu-l pe Eminescu într-o carte?  Pe domnul Arabella Home (pseudonim) care a fost vecin cu Eminescu,ca într-o poveste? (a locuit întro casă vecină cu cea în care locuise Eminescu). Laura, reîntâlnită după ani de absență a târgurilor de carte, unde ne salutam în preajma unui proverb? Pe Iulia, cea care biciclește printr-o țară neprietenoasă, pentru cauze umanitare? 

 

Ieri multe s-au rostit, noi sau vechi. S-au rostit însă cu emoție, simțire, privire vie. Privirea aceea vie pe care Didi  a văzut-o în ochii cursanților săi, în vremea comunistă, și care i-a dat puterea să reziste și să meargă mai deprte. Privirea aceasta care a intrat în sufletul lui Didi și a devenit Didi o ducem noi acum mai departe și o căutăm când ne e bine dar mai ales când ne e greu.

 

Mulțumesc.

...............................................................................................................................................................

 

 

Numele lui Didi - Amita Bhose - se află în Dicționarul General al Scriitorilor Români. O expoziție permanentă îi este dedicată în Muzeul Național al Literaturii Române. 

Pe 17 ianuarie, ora 15:00,

Editura Cununi de stele și Muzeul Național al Literaturii Române au organizat, în cadrul Zilelor Culturii Naționale, evenimentul „Eminescu și limba sanscrită”, pornind de la studiile eminescologului Amita Bhose.

Invitat special: Excelența Sa, domnul Rahul Shrivastava, ambasadorul Indiei în România.

Alți vorbitori:
- Lavina Amza, profesoară de limba și literatura română, Colegiul Tehnic Petru Maior.
- Alexandra Maria David, Alexandru Daniel Stîngă, elevi clasa a XII-a, Colegiul Tehnic Petru Maior.
- Andreea Scrioșteanu, studentă, vicepreședintă a Colegiului Tineretului din România.
- Carmen Mușat-Coman, fondatoare și directoare a editurii Cununi de stele, fostă studentă și colaboratoare a Amitei Bhose

 

Credit foto pentru imaginile din timpul evenimentului: Hilda Varga.