Didi, sora noastră mai mare

February 11, 2022

De ziua lui Didi - Amita Bhose -, studenții, foștii studenți erau invitați la domnia-sa acasă. Veneau din toată țara, special pentru ziua lui Didi. În capul mesei, Didi ne privea cu dragoste, cum ne mânjeam până la coate mâncând mâncarea indiană pe care o gătise special pentru noi. Râdeam mult, povesteam mult. De ziua lui Didi, de doi ani încoace, ne întâlnim în casa sa nemuritoare, Muzeul Național al Literaturii Române, acolo unde se află o expoziție permanentă dedicată domniei sale. Anul acesta, cei ce au putut ajunge - căci mulți nu au reușit, din cauza condițiilor actuale, să o facă - au sărbătorit-o povestind. Ne-am amintit de Didi așa cum am cunoscut-o noi, tineri studenți nepăsători și neștiutori că ne aflăm lângă un mare, mare om, dar peste ani am învățat să apreciem ce ne-a învățat, ce ne-a transmis, am învățat să o iubim așa cum și dânsa ne-a iubit. Nu ne-a judecat, nu ne-a dojenit, ne-a încurajat și poate că fiecare dintre noi a fost copilul domniei sale, poate că noi toți am fost copiii dânsei. „Soră” a lui Fănuș Băileșteanu, „copil” al lui Traian Blajovici, „nobilă prietenă” a doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, prietenă a marilor personalități ale timpului - după cum arată dedicațiile pe cărțile primite -, în cartea mare a literaturii române, noi am povestit-o ieri prin ochii noștri de atunci, ai tinerilor de 20 de ani. Peste ani, peste zeci de ani, Didi ne aduce din nou împreună, ne reîmprietenește, ne iubește ca să ne iubim, dincolo de timp și timpuri. Copii ai dânsei, risipitori cu tinerețea noastră, ieri ne-am cuibărit iarăși lângă dânsa, ca să avem forță să mergem mai departe cu capul sus. Adriana, Ileana, eu, am povestit despre Didi și, așa cum se întâmplă de doi ani încoace, de când Didi este în casa memoriei culturii, țara mamă care ne-a dăruit-o pe Didi e prezentă, afirmându-și recunoștința pentru ce a realizat Didi pentru țara noastră și pentru India - ieri, prin domnul secretar Atul Bhardwaj, Ambasada Indiei în România. Iar spre final, grație dansului clasic indian interpretat de Angelica Floareș, în coregrafia și conceptul lui Cramen Coșovanu Pesantez, ofranda de flori i-a fost adusă lui Didi, zeița noastră nemuritoare, o prințesă indiană îndrăgostită de un prinț român, Luceafărul. Mulțumesc tuturor prietenilor care ieri au fost poveste, prezenți cu gândul sau cu fapta, mulțumesc întregii echipe a Muzeului Național al Literaturii Române care are grijă ca Didi să fie îmbrățișată de Eminescu și îi mulțumesc lui Didi și pentru viața frumoasă pe care mi-a făurit-o și pentru toți oamenii buni pe care mi i-a scos în cale, întru prietenie. La mulți ani, Didi, sora noastră mai mare!